Red Riding Hood reprezintă ecranizarea celebrului basm pentru copii, Scufița Roșie, dar într-o variantă ușor modificată. Bine, bine, un pic mai mult modificată. Ce tot scriu eu aici? Total modificată.  Câteva dintre elementele pe care totuși le regăsești sunt lupul, scufița roșie, bunica și mult-folosita replică „Bunico, ce ochi mari ai!”.

Filmul are câte un pic din fiecare: iubire, mister, acțiune, suspans, fantezie, dar nu surprinde în niciun fel. Sunt momente în care tinde să devină monoton, mai ales la început, dar, după ce își face apariția în scenă lupul cel rău… pardon, vârcolacul, lucrurile prind un ritm mai vioi. Pe alocuri, în special în dialoguri, se simte că a fost creat de regizoarea filmului Twilight.

Unele secvențe ies în evidență prin atenția cu care au fost filmate și prin sincronizarea perfectă cu muzica. O astfel de secvență este cea în care Valerie și Peter se „ceartă” prin dans. Coloana sonoră este de asemenea foarte bine aleasă.

Dacă te plictisești, nu ai ce altceva alege și ești pregătit pentru un film mai „altfel” (sau dacă te uiți la el doar pentru ochii mari, verzi și umezi ai Amandei Seyfried), merită aproape 2 ore din viața ta.