Am fost plăcut surprins să văd că suprafețele tactile au început să fie din ce în ce mai des folosite în viața de zi cu zi. Acum ceva timp am observat că, mai nou, butoanele care servesc pentru schimbarea culorii semaforului sunt tactile.

Prima dată când am văzut un astfel de dispozitiv am crezut că sistemul de schimbare a culorii semaforului la comandă nu este funcțional. Era o cutie galbenă, cu un guguloi mare în centru, deasupra căreia scria „Apăsați butonul și așteptați culoarea verde a semaforului”. Dar nu avea nici o parte mobilă, singurul lucru care semăna cu un buton era guguloiul fix, de plastic. Mintea mea de inginer a refuzat inițial să accepte că acela era de fapt un buton tactil, primul meu gând fiind „Ăștia își bat joc de mine”. Am apăsat totuși „butonul” și, spre uimirea mea, a funcționat. Deasupra cutiei galbene a început să clipească un „Vă rugăm așteptați” scris cu roșu și, în câteva secunde, semaforul pentru pietoni s-a făcut verde.

De ce mi se pare un lucru atât de interesant? Pentru că butonul ăla tactil o să aibă o durată de viață cu mult mai mare decât cea a unui buton clasic, fiind vorba de o bucată imobilă de plastic dur. Chiar sunt curios cam de câte ori are durata de viață mai lungă un buton tactil comparativ cu un buton clasic, cu arc, în aceleași condiții de utilizare.