Exploziv este cuvântul care poate descrie cel mai bine Transformers: Dark of the Moon. Este genul de film pe care nu te duci să-l vezi pentru scenariu (care are câteva scăpări, nevitale însă pentru acțiunea filmului), ci pentru efectele speciale deosebit de reușite. Cred că Michael Bay și-a atins ținta de a avea în medie o explozie (sau măcar câteva scântei) pe minut. Nu poți nici măcar să clipești fără să pierzi ceva.

Personajul interpretat de Shia LaBoeuf nu mai țipă tot filmul ca o fetiță, ci se aruncă vitejește în luptă împotriva vrăjmașilor aprigi, Decepticonii. Deși el este, pentru a treia oară, salvatorul Pământului, adevărata eroină mi se pare Rosie Huntington-Whiteley, care a alergat tot filmul printre explozii, împușcături și dărâmături în pantofi cu tocul cui. Deși per total este o alegere bună pentru a o înlocui pe Megan Fox, buzele țuguiate și părul blond ale lui Rosie mă duc cu gândul la Quacker, un personaj de desene animate din seria Tom și Jerry. O mai salvează totuși accentul britanic. Ce să-i faci, dacă Megan nu s-a gândit înainte să deschidă gura în fața presei?

Pentru a te bucura de frumusețea efectelor speciale îți recomand să vezi Transformers: Dark of the Moon în 3D, de preferat la IMAX.