Matematica de școală primară

Când citesc texte de genul „Poți să rezolvi această problemă de clasa x?”, unde x este mai mic sau egal cu 4, îmi crește ușor tensiunea. Amuzant este că majoritatea oamenilor rezolvă aceste probleme folosind ecuații sau cine știe ce alte unelte de matematică avansată pentru ca mai apoi să spună că sunt prea grele pentru clasa x. Este ca și când ai vâna tânțari cu tunul pentru ca mai apoi să te minunezi că ai găuri în pereți.

Ca să demonstrez că majoritatea acestor probleme sunt rezolvabile folosind matematica de bază (doar că nimeni nu încearcă), voi lua două exemple mai recente.

Prima problemă am văzut-o pe blogul lui Vali acum ceva timp. Din comentarii am aflat că a fost dată la un concurs școlar. Enunțul suna în felul următor:

Din cei 18 elevi ai unei clase, 15 învaţă limba engleză şi 14 învaţă limba germană. Fiecare dintre elevi învaţă cel puţin o limbă străină.

a) Câţi elevi nu învaţă limba engleză?

b) Câţi elevi învaţă ambele limbi?

Cum aș rezolva-o dacă aș fi în clasa întâi? Folosind desenul de mai jos.

p1

Bulinele negre sunt elevii. Bulinele roșii sunt elevii care știu engleză. Bulinele albastre sunt elevii care învață germană. Pentru că fiecare elev învață cel puțin o limbă, bulinele albastre am început să le desenez de la capătul liber. Drept urmare, 3 elevi nu învață engleză și 11 învață ambele limbi. Practic ai nevoie doar de imaginație ca să rezolvi problema asta, nu trebuie nici măcar să stii să aduni sau să scazi, ci doar să numeri până la 18.

Cea de-a doua problemă, una de la examenul de admitere în clasa a cincea, am găsit-o pe blogul Sabinei Cornovac, care se laudă că abia după jumătate de oră un coleg de-al ei a reușit să o rezolve. Textul sună în felul următor:

„Albă ca Zăpada și cei 7 pitici au împreună 110 ani. Vârstele piticilor sunt numere impare consecutive. La nașterea celui mai mic pitic, Albă ca Zăpada avea dublul vârstei celui de-al 4-lea pitic. Aflați vârstele fiecăruia!”

Eu am reușit să o rezolv în aproximativ 2 minute, pentru că stau cam prost cu adunările. Soluția găsită de mine, la nivel de clasa a patra, în continuare.

Când s-a născut cel mai mic pitic avea 0 ani. Pentru că acum vârstele piticilor sunt numere impare consecutive, înseamnă că atunci când s-a născut cel mai mic pitic piticii aveau vârstele de 0, 2, 4, 6, 8, 10 și 12 ani. Albă ca Zăpada avea dublul vârstei celui de-al patrulea pitic, deci 12 ani. Când s-a născut cel mai mic pitic, suma vârstelor lor era 0 + 2 + 4 + 6 + 8 +10 + 12 + 12 = 54 de ani. Diferența dintre suma actuală a vârstelor și suma din momentul în care s-a născut primul pitic este de 110 – 54 = 56 de ani. Deoarece sunt 8 persoane și îmbătrânesc la fel de repede, înseamnă că de la nașterea celui mai mic pitic au trecut 56 / 8 = 7 ani. Deci vârstele lor sunt, cu Albă ca Zăpada la coadă, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19 și 19 ani. Destul de simplu, nu? Și am folosit doar adunări, o scădere și o împărțire. Să nu uităm totuși de logică. (Dacă aș fi în locul Sabinei nu m-aș lăda pe Internet că mi-a luat peste jumătate de oră să rezolv o problemă de clasa a cincea)

Ce m-a deranjat și m-a dezamăgit în același timp citind cel de-al doilea articol este uimirea față de o astfel de problemă simplă de matematică. Poate greșesc, dar mă gândesc că acea problemă a ajuns în biroul respectiv pentru că un părinte supărat pe rezultatele odraslei de la examenul de admitere a adus-o, spunând: „Ia uite ce probleme dau ăștia la examenul de admitere în clasa a cincea! Ia vedeți, voi puteți să o rezolvați pe asta?”.

Soluția nu e să scadă gradul de dificultate al problemelor, ci să crească nivelul de pregătire al elevilor și interesul lor pentru învățătură. Scopul în școală nu e să iei note mari, scopul e să fii ieși pregătit pentru viață de pe băncile ei. Viața nu devine mai ușoară pentru că ești tu nepregătit să-i faci față.

B’Estfest 2012 – ziua 1

Anul acesta am ajuns și eu pentru prima oară la B’Estfest și am simțit atmosfera unui festival muzical, mulțumită InfoMusic. Dorința mea de a merge a devenit mai arzătoare în momentul în care am văzut că Paraziții vor face un experiment muzical, cântând în premieră alături de live band.

Deși vroiam să încerc cursa specială RATB, am decis până la urmă să merg cu mașina. S-a dovedit o decizie bună, pentru că autobuzul RATB te lasă imediat la ieșirea de pe drumul principal și trebuie să mergi câteva sute de metri pe un drum de țară. Asta nu ar fi neapărat o problemă dacă nu ar fi același drum pe care circulă și mașinile care ridică praful. Parcarea este gratuită și suficient de spațioasă, dar trebuie să ai grijă. Dat fiind că este un ogor neamenajat, din loc în loc mai sunt șanțuri destul de adânci, iar dacă ai o mașină cu garda joasă s-ar putea să ai ceva probleme dacă nu ești atent.

Am ajuns la Tunari în jurul orei 18, când pe scena Coca-Cola erau cei de la The M00od. A fost prima oară când i-am auzit cântând și puteam să pun pariu că nu sunt o trupă românească (nu știam absolut nimic despre ei). A fost o adevărată surpriză pentru mine când solistul a spus în română „Vă mulțumesc foarte mult”.

După concertul The M00od am plecat un pic în recunoaștere, între timp pe scena Ciuc a început să cânte Grimus.

M-am întors pentru concertul Paraziții, pe care îl așteptam nerăbdător. A fost un experiment interesant, băieții au cântat în variantă hardcore piesele lor cunoscute. Publicul a cântat alături de ei, am dat din mâini, am sărit, la sfârșitul concertului abia mai puteam să vorbesc. Pe scenă i-am văzut pe Cheloo, Ombladon și colegii lor de la 20 CM Records, Bitză și MarkOne1, plini de energie și pe FDD mixând de zon la platane. Pe fața lui Cheloo am citit bucuria de a cânta și de a fi acolo în momentele alea.

Apoi pe scena Ciuc au intrat B.U.G. Mafia alături de Loredana. Cei care au asistat la concert au fost foarte încântați de prestația lor. Nu sunt fan, așa că m-am retras în zona de mâncare unde am încercat pentru prima dată mâncare indiană: Kashmiri Roganjosh de la Agra Palace. A fost o experiență interesantă, cred că o să trec pe la Agra Palace să mai gust și alte feluri de mâncare.

După scurta pauză m-am întors pentru The Qemists. Muzica a fost chiar antrenantă, majoritatea oamenilor dansau și țopăiau pe melodiile lor. Am trecut și pe la Moonspell, dar nu a fost chiar pe gustul meu.

Piesa de rezistență a fost concertul Garbage. După câteva minute de holbat la monitoare m-am bucurat să văd că solista Garbage, scoțianca Shirley Manson este chiar interpreta lui Catherine Weaver din serialul Terminator: The Sarah Connor Chronicles. După Garbage am mers la Șuie și apoi am părăsit incinta.

Organizarea mi s-a părut destul de bună. Sistemul de plată este cel clasic, cu jetoane. 1 jeton este 6 lei și poți plăti și cu cardul. Pe la 1 noaptea, după concertul Garbage, punctele de preschimbare a jetoanelor erau încă deschise. Un minus al faptului că festivalul este organizat „pe câmp” este faptul că din loc în loc mai sunt gropi măricele și, pe întuneric și după câteva beri, s-ar putea să dai în ele. Toaletele au fost în continuare o problemă, erau dătătoare de mirosuri îmbietoare.

Poze pe InfoMusic sau pe alte site-uri de profil.

iPhone 4S vs Galaxy S III – drop test

Rezultatele testului următor nu sunt tocmai neașteptate. Pe scurt, dacă scapi telefonul cu ecranul în jos, „înflorește”.

iPhone câștigă însă „bătălia”, din punctul meu de vedere, pentru că, deși are ecranul tactil făcut bucățele, acesta funcționează în continuare, așa că ai acces la datele de pe telefon, poți să suni și să intri pe Internet ca să vezi cât costă un ecran nou.  În plus, dacă mai cumperi și o folie de 20 de lei cu care să acoperi ecranul ca să nu te tai la degete, ai o soluție temporară până faci rost de bani să-l înlocuiești.

(via Redmond Pie)

Greu cu „covrigul”

Deși secvențele de jos par dezlipite dintr-un film de comedie, ele s-au petrecut cu adevărat, într-o parcare, undeva în Rusia.

Ce mă înspăimântă pe mine cel mai rău este că acest gen de personaje se întâlnesc tot mai des, pentru că a devenit din ce în ce mai ușor să obții permisul.

„Tablă groasă” îți doresc!

via TraficTube

Care va fi rezoluția noului iPhone?

Speculațiile privind următoarele generații ale telefonului-vedetă al Apple, iPhone, nu se vor termina niciodată. Urmărind telefonele scoase de competitori cred că pot face o supoziție legată de rezoluția viitoarei generații de iPhone, care va fi lansată cel mai probabil pe la sfârșitul lui 2012.

Voi face o presupunere foarte îndrăzneață și voi spune că noul iPhone va avea o rezoluție de 1920×1280 pixeli (@4x). Motivul: pentru că rezoluția actuală este depășită de competiție, drept urmare are nevoie de o îmbunătățire și pentru că se poate, la fel cum noul iPad a fost dotat de către Apple cu o rezoluție monstruoasă de 2048×1536. Probabil și dimensiunea ecranului va fi mărită, dar nu cred că diagonala ecranului va depăși 4 inch, pentru că vorbim totuși de un telefon mobil produs de Apple, nu de un mini-televizor.

În cazul în care nu este posibil tehnic să înghesui atât de mulți pixeli pe o suprafață atât de mică cum este ecranul unui iPhone, o rezoluție „de rezervă” ce poate fi folosită ar fi 1440×960 (@3x).

Acum nu-mi rămâne decât să aștept lansarea noului iPhone ca să văd dacă am avut dreptate sau nu.