Dacă ieșim în grup undeva, eu (și alți nefumători asemeni mie), dacă vreau să mă bucur de compania prietenilor mei fumători, trebuie să stau alături de ei în zona special amenajată pentru fumători. Foarte rare sunt ocaziile când fumătorii fac sacrificiul de a sta în zona pentru nefumători. De ce oare? (pe tonul din reclama cu „Mama nu se supără.”)
În ultimul an și ceva merg la film aproape în fiecare săptămână. Am vizitat destul de multe cinematografe, unele m-au dezamăgit profund, în altele mă întorc de fiecare dată cu plăcere. După ce am auzit de deschiderea noului Grand Cinema Digiplex în Băneasa Shopping City am vrut neapărat să merg să văd un film acolo.
Experiența este una foarte plăcută. Scaunele sunt comode, nu sunt înghesuite, e loc suficient pentru picioare, temperatura în sală este constantă (nu sunt valuri reci urmate de valuri calde). Au și ceva ce trebuie neapărat să încerci, măcar o dată: scaunele premium. Sunt mai mari decât cele standard, au loc mai mult între rânduri și se reglează în funcție de poziția corpului (dacă te lași pe spate spătarul se lasă și el, pentru o poziție optimă de urmărit filmul). Când am stat în scaunele premium pur și simplu am uitat că sunt la cinematograf.
Așa că, dacă vreau să am parte de o experiență premium când merg la cinema, știu unde mă duc.
Te duci într-un club foarte aglomerat și slab aerisit, alături de mulți alți fumători. Fumați fiecare, imediat cum intrați, cel puțin o țigară (deși e greu să te oprești doar la una, doar trebuie să sărbătorești ieșirea în club). După 10 minute nu va mai fi nevoie să mai aprinzi nici o alta, poți trage în piept liniștit aerul afumat din club, e ca și cum ai suge dintr-o țigară.
Când o să apară și la noi în țară cluburile exclusiv pentru nefumători? Așa cum e „dreptul” fumătorilor să se distreze făcându-și praf plămânii (ai lor și ai mei, deopotrivă), la fel este și dreptul meu să ma duc în club și să nu mă întorc acasă ca și cum aș fi stat o săptămână la afumătoare.
În câteva minute o să ies pe ușă, mă urc în mașină și mâine dimineață, după vreo 12 ore de condus, mă voi bucura de soarele strălucitor și apa cristalină a Mării Egee pe una dintre plajele din Thasos (deocamdată nu știu care, nu am rezervat cazare). În ultima săptămână am făcut trasee, am studiat variante de traversat Bulgaria, timpi de parcurgere, starea drumurilor, m-am uitat peste posibilități de cazare.
Este primul drum atât de lung pe care îl fac în afara granițelor României (traseul pe care l-am ales are cam 700 de kilometri), așa că sunt un pic neliniștit. Am ales să parcurg traseul noaptea în primul rând pentru că mă gândesc că este mai liber, apoi pentru că am vrut să ajung cât mai dimineață în Grecia ca să am timp să caut (și să găsesc) cazare.
Bonus: Cântă acum la chitara Google.
Astăzi Google onorează memoria chitaristului Les Paul prin transformarea logoului lor într-o chitară la care poți cânta, fie prin mișcările mouse-ului fie de la tastatură. Continuă să citești
Grădina japoneză este mica oază de relaxare din parcul Herăstrău. Ar putea fi și o mică oază de liniște, doar că e mult prea aproape de Bulevardul Constantin Prezan și se aud toate motoarele turate la maxim care circulă pe acolo.
Cu toate astea, este un compromis bun pentru cei care nu vor să meargă până în afara Bucureștiului pentru un pic de verdeață.