Radu organizează la el pe blog, cu prilejul împlinirii a doi ani de la lansarea oficială a Windows 7, un mare concurs, mare ce are ca premiu un telefon HTC Radar cu Windows Phone 7. Deși cam târziu (concursul se încheie pe luni, 21 noiembrie), o să scriu și eu părerea mea despre Windows 7.

Ce nu ia nimeni în considerară când critică Windows-ul și ritmul lent în care introduc noi versiuni este faptul că Microsoft trebuie să gândească sistemul de operare astfel încât la un upgrade de versiune el să rămână backwards-compatible (adică dacă ai un program care îți merge perfect pe Windows XP, el să-ți meargă fără probleme și pe versiunea următoare).

Eu am făcut târziu tranziția la Windows 7, abia anul trecut. M-am opus inițial schimbării, deși vedeam că „altfel” e mai bine, mă obișnuisem cu XP. Acum, privind înapoi, îmi pare rău că nu am trecut mai repede la Windows 7. Sunt câteva caracteristici cu care m-am obișnuit în viața de zi cu zi și fără care acum mi-ar fi mai greu.

Comparativ cu rățușca cea urâtă de Windows XP, Windows 7 este o lebădă superbă. Interfața Aero este interesantă, transparențele arată bine. Recunosc, pe mine nu asta mă încântă atât de mult, pentru mine sunt mai importante performanța, stabilitatea și siguranța datelor.

Modelul de securitate a fost mult îmbunătățit în Windows 7: User Account Control – aplicațiile rulează cu drepturi standard și cer permisiuni pentru acțiuni ce necesită drepturi de administrator, optimizări aduse Windows Firewall care au eliminat astfel necesitatea instalării unui firewall suplimentar, protecție împotriva virușilor prin instalarea, gratuit, a Windows Security Essentials. Cu Windows 7 poți să stai mai relaxat privind securitatea datelor de pe PC-ul tău.

Stabilitatea sistemului este incomparabil mai bună ca până acum. Nu îmi mai amintesc cum arată un Blue Screen Of Death, pentru că nu am primit așa ceva în Windows 7. Dacă mai crapă vreun program (lucru inevitabil, de altfel – Firefox se pricepe cel mai bine la asta în ultima vreme), nu se blochează întreg sistemul, pot să dau Alt + Tab sau să deschid Task Manager fără probleme. Singura dată când am avut probleme de stabilitate a fost când am deschis o mașină virtuală pe care o setasem eu greșit, să folosească mai multă memorie RAM decât aveam disponibilă, așa încât intra în memoria swap și se bloca tot sistemul. Dar asta nu o consider o problemă, la fel s-a întâmplat și cu un server linux în momentul în care a rămas fără RAM. În plus, în cazul unei folosiri „normale”, nu prea ai cum să pățești asta.

Cu ce m-am obișnuit? Ar trebui să încep cu căutarea extrem de simplă folosind Taskbar Search. Apăs Windows logo key (), încep să scriu ce vreau să găsesc și, în 90% dintre cazuri, asta este suficient pentru a ajunge la rezultat. În plus, în cazul în care există mai multe rezultate, ordonează rezultatele căutarii în funcție de numărul de utilizări, pentru o căutare mai precisă.

Ordonarea ferestrelor pe jumătate de ecran este un alt aspect de care am învățat să nu mă pot lipsi. Eu o făceam cu mouse-ul până să văd la Radu cum se face din taste, dar oricum îmi este extraordinar de utilă.

Dacă ești nostalgic (sau dacă ai vreun program care nu suportă nativ Windows 7), nu trebuie să-ți faci probleme. Exact pentru asta există Windows XP Mode, o mașină virtuală cu Windows XP instalat în care poți rula programele care nu rulează cum trebuie în Compatibility Mode (o altă caracteristică a Windows 7).

La final o să spun un mic truc, în speranța că Radu nu-l știe și-mi dă mie HTC-ul: God Mode. God Mode este un Control Panel care a luat energizante, din el poți configura absolut orice aspect al Windows 7 (pe majoritatea le găsești dând search în Taskbar, dar e altceva să le ai grupate pe toate la un loc). Ce trebuie să-l faci pentru a-l activa? Să ai Windows 7, să creezi un director nou căruia să-i schimbi numele în… GodMode.{ED7BA470-8E54-465E-825C-99712043E01C} pentru ca apoi să te bucuri că poți să schimbi orice aspect al Windows-ului tău.