Fa NutriSkin

Se pare că CNA-ul are o ureche și un ochi selective când vine vorba de monitorizat avtivitatea din difuzoare și de pe micile ecrane. Altfel nu-mi pot explica cum de nu au sancționat reclamele de la Fa NutriSkin, difuzate la orice oră a zilei sau a nopții, în care apare o drăguță domnișoară cu sânii dezgoliți. Țin minte că la afișarea uneia dintre bulinele de la începutul emisiunilor TV scria ceva despre nuditatea nonsexuală, dar nu mai țin minte la care.

Nu mă înțelege greșit, apreciez o goliciune frumoasă ca oricine altcineva, cu toate astea mi se pare nepotrivit ca ea să apară într-o reclamă difuzată fără restricții. Una dintre reclame o poți viziona în continuare (nu este neapărat și cea mai reprezentativă). Continuă să citești

Big John nu plătește

Într-o zi, un șofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, și-a pornit autobuzul și a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele câteva stații: câțiva oameni care-au urcat, câțiva care-au coborât, totul a decurs fără probleme.

La una dintre stații, însă, în autobuz a urcat un tip enorm, cam la 1,90 m, cu constituție de luptător de categoria grea. S-a uitat drept spre șofer și a zis: „Big John nu plătește!”, apoi s-a așezat pe un scaun. Șoferul avea cam 1,60m, era slăbănog și genul de om blând, drept urmare nu s-a certat cu Big John, dar nici nu i-a convenit chestia asta deloc.

Următoarea zi se întâmplă același lucru – Big John s-a urcat iar în autobuz, a spus tare că el nu plătește și s-a așezat pe un scaun. Următoarea zi iarăși, în zilele următoare la fel.

La un moment dat șoferul n-a mai rezistat, ajunsese să aibă deja insomnii din cauza lui Big John, care-și bătea joc de el. Așa că, într-un final, s-a înscris la niște cursuri de culturism, apoi a învățat karate, judo și alte arte marțiale. După câteva luni devenise deja foarte puternic.

Așa că, în momentul în care Big John a urcat în autobuz și a spus „Big John nu plătește!”, șoferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire cruntă și-a zbierat la el: „Și de ce nu?”. Big John l-a privit foarte uimit și i-a răspuns: „Big John are abonament”.

Morala 1: Asigură-te că există o problemă înainte de-a face eforturi uriașe ca s-o rezolvi!

Morala 2: Nu face presupuneri inutile, vei fi mai puțin stresat, vei dormi mai bine și vei pierde mult mai puțin timp!

via mail

Informații de ultimă oră: România, provincie din Rusia?

Cel puțin așa consideră Twitter. De duminică seara toate coordonatele corespunzătoare României sunt localizate ca fiind în Rusia. Oare orașele din Transilvania sunt raportate ca fiind în Ungaria? Cred că cei de la Twitter au primit niște informații confidențiale pe care le-au „scăpat” din greșeală „în producție”. Dovezile se regăsesc în capturile care urmează. Continuă să citești

Tehnologia dopului

Mi se pare amuzant că în cel de-al 21-lea secol al erei noastre producătorii de lichide nu sunt capabili să creeze niște ambalaje ușor de desfăcut. Uneori am impresia că sigilează recipientele alea cu ură – „Ți-e sete, huh? Ia rabdă tu până poți să deschizi sticla”.

Postul lui Haolică mi-a amintit de propriile-mi pățanii cu sticle buclucașe. Cel mai greu de deschis sunt sticlele de 2 litri de Mountain Dew (știi tu, băutura aia cu o culoare dubioasă), ale căror dopuri nu numai că sunt sigilate bine, dar au și marginile suficient de tăioase încât să-ți lase în palmă amintirea încercării de a ajunge la licoarea magică din interiorul sticlei. Apoi, urmează bidoanele de 5 litri de Carpatina. De cele mai multe ori, dacă nu ai un cuțit prin preajmă, vei fi în pericolul de a te usca de sete încercând să le deschizi, iar, dacă ai un cuțit la îndemână, trebuie să fii atent ca, în iureșul luptei cu dopul potrivnic, să nu faci degete pe jos.

Dar rezistență asta la deschidere nu se rezumă doar la sticle. Cutiile de lapte UHT LaDorna au acel sistem de deschidere foarte inteligent care presupune să tragi de un inel de plastic lipit cu prenandez de o folie de aluminiu, pentru a rupe folia și a ajunge la laptele din interior. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori ca inelul de plastic să nu fie bine lipit de folie, așa că printr-o smucitură puternică să rămân cu inelul pe deget și cu folia pe cutie. Tehnologie de vârf, ce mai. De cutiile de lapte bătut sau sana Zuzu nu mai spun, în cazul lor ai o șansă din două să se deschidă așa cum a intenționat proiectantul sistemului.

Aștept cu nerăbdare apariția unei sticle cu cifru. Cifru care, evident, să nu fie comunicat cumpărătorului în momentul achiziției. Că doar nu cumperi o sticlă de suc ca să bei ce se află înăntrul ei, nu?